Istoric
SCURT ISTORIC
Pana la inregimentare, Comuna Pojejena a fost considerata de o comuna cu Pojejena de Sus, desi ele nu au fost niciodata una, incepand de la izgonirea turcilor din Banat, in Evul Mediu, existand numai o comuna si aceea cu vatra satului in padure si nu la malul Dunarii. Fara indoiala ca Pojejena de Jos este mai veche asezare decat Pojejena de Sus insa de unde si cand s-au mutat de pe o vatra pe alta, si de unde au venit locuitorii acestei comune inca nu se stie, caci este o amestecatura de populatie care caracterizeaza in general comunele din valea Dunarii. Pojejentii ca si Naidasenii trebuie sa fi avut loc comun in tmpul refugiului, ceea ce si azi se poate usor dovedi prin traditiile, limba, si toata infatisarea locuitorilor si nu in zadar se sustine ca familia Mutascu, care este aproape cea mai numeroasa din comuna este venita din Naidas. Cu ocazia inregimentarii din 1772, desi partea mare a lucuitorilor a trebuit sa se aseze la locul de azi pentru a fi aproape de granita, putand-o apara, locuitorii tot mai cu drag au locuit si locuiesc si azi in tocmai ca Sichevicenii pe la salase, unde se simt mai bine la adapostul si scutul padurii. Pe atunci ca si acum aceasta comuna era mai mare decat Pojejena de Sus si la intocmirea cartii funduare s-a numit VALAH POJEJENA si a fost comandata de un caporal si compusa din 54 de case locuite avand o casa pentru faur nelocuita, primarie si pichet graniceresc. Casele pe atunci erau toate din lemn si raul Pojejena facea granita intre cele doua comune. Ambele au avut biserica si preot comun pana la 1892, cand castigandu-se prin proces despartirea devine de sine statatoare si bisericeste. Din suma de 2000 coroane primite de la Biserica Sarba ca despagubire in urma despartirii, cu sema de 1600 coroane se cumpara actuala casa parohiala, iar din restul de 400 coroane sezideste o camera ca adaus la casa parohiala transformandu-se in capela.
Actuala biserica s-a zidit de la 1902 incepand si s-a terminat la 1907 si a costat 10.794 coroane si 50 fileri. La zidirea ei a contribuit foarte mult primul preot roman Alexandru Blasiu care s-a nascut in comuna Ciortea judetul Caras-Severin la 13 iunie 1848. De la anul 1866 pana la 1886 a fost invatator la Biserica Alba(Serbia), iar de la 1892 preot in Pojejena Romana si invatator, iar din 1915 preot si in Susca ridicand si acolo biserica la 1913 cu 19.000 coroane administrand si aceasta comuna. Pentru meritele sale la 22 decembrie 1925 a fost decorat cu brau rosu pentru promovarea intereselor nationale si bisericesti. La 1 septembrie 1936 s-au sfintit cele 3 troite in Poejena, Susca si Socol de insusi P.S.S. Dr. Vasile Lazarescu Episcopul Caransebesului. Liturghia s-a savarsit in parcul din fata casei parohiale asistand si parintele Cons. Eparhial Ancusa, Protopop Vigil Musta si toti preoti din valea Dunarii. Raspunsurile le-au dat corul local condus de Atanasie Cojocaru. Este imbucurator faptul ca comuna are cor, fanfara, camin cultural, monument al eroilor si primul parc in Clisura infiintat de parintele Alexandru Blasiu si intretinut si ingrijit de populatie in frunte cu preotul si si invatatorul satului.
Oficiul postal s-a infiintat mutandu-se de la Pojejena de Sus aici la 1 aprilie 1935. In comuna au fost 600 de stiutori de carte si 325 analfabeti. In razboi au disparut 39 insi. Cat tin Pojejentii la demnitatea lor de romani se dovedeste cu prisosinta prin faptele si tinuta lor din 1918 cand imediat dupa revolutie s-au constituit in garda nationala, si indeosebi la iesirea sarbilor din clisura, cand o saptamana ziua si noaptea si-au aparat comuna lor de Comitagii sarbi si atacati fiind de acestia in doua randuri la miezul noptii au fost alungati cei nepoftiti cu curaj vrednic de amintit. Preotul Alexandru Blasiu pastoreste aceste doua comune(Pojejena si Susca) pana in anul 1914 cand cedeaza parohia fiului sau Preot Traian Blasiu care pastoreste pana in anul 1916, cand se inroleaza ca voluntar in armata si moare ca erou organizand garzile nationale in Ardeal la Brasov. Alexandru Blasiu pastoreste din nou Pojejena pana la 1920 cand preda aceasta comuna in mainile fiuui sau Preot Vasile Blasiu. In ziua de 31 martie 1931 o uriasa multime adunata din toate satele din jur, au petrecut pana la groapa ramasitele trupesti ale preotului Alexandru Blasiu, care a fost supranumit Leul Clisurii.
